Prezentare generală

Recenta intensificare a pandemiei de coronavirus (COVID-19) a deteriorat perspectivele pe termen scurt ale activității economice în zona euro, dar nu a afectat cursul redresării. În pofida prelungirii și a caracterului mai strict al măsurilor restrictive, scăderea activității economice în trimestrul IV 2020 a fost mult inferioară celei preconizate în proiecțiile experților Eurosistemului din luna decembrie 2020, ca urmare a efectelor asociate experienței dobândite, a creșterii puternice înregistrate de sectorul prelucrător și a revigorării cererii externe. Deși noile măsuri de izolare au fost însoțite de măsuri suplimentare de sprijin fiscal, se previzionează o nouă scădere a activității economice în trimestrul I 2021. Perspectivele activității pe termen scurt depind de evoluția pandemiei și, în special, de cât de rapid și în ce măsură creșterea ratelor de vaccinare va permite eliminarea măsurilor restrictive. Se consideră în prezent că măsurile restrictive sunt mai stricte în semestrul I 2021 decât în proiecțiile din luna decembrie 2020, înainte ca eforturile concertate de intensificare a producției și distribuției vaccinurilor să permită o relaxare mai puternică a măsurilor restrictive și o soluționare finală a crizei sanitare până la începutul anului 2022, în conformitate cu proiecțiile anterioare. Alături de sprijinul substanțial din partea politicilor monetare și fiscale – care include parțial pachetul „Next Generation EU” (NGEU) – și de redresarea în continuare a cererii externe, aceasta ar trebui să conducă la un reviriment solid cu începere din semestrul II 2021, PIB real urmând să depășească, potrivit anticipațiilor, nivelul din perioada pre-criză începând cu trimestrul II 2022, cu un trimestru mai devreme decât s-a proiectat anterior. Astfel, se estimează că perspectivele pe termen mediu ale PIB real vor fi, în linii mari, similare celor prevăzute în proiecțiile din luna decembrie 2020. În condițiile în care se așteaptă ca prin măsurile de politică să se reușească evitarea unor efecte de amplificare financiară semnificative și limitarea daunelor economice ale crizei, se previzionează că PIB real se va situa până la sfârșitul anului 2023 cu 3,3% peste nivelul din perioada pre-criză consemnat în 2019.^[1]

Inflația va fi supusă unei volatilități considerabile în trimestrele următoare, dar se anticipează că, pe termen mediu, presiunile din partea factorilor fundamentali asupra prețurilor vor rămâne modeste datorită cererii scăzute și se vor intensifica doar treptat, în concordanță cu redresarea economică. Impactul în sens ascendent combinat al creșterii recente a prețurilor petrolului, al încetării reducerii temporare a cotei TVA în Germania și al evoluțiilor peste așteptări implică o creștere temporară a inflației IAPC în 2021, care a fost revizuită în sens ascendent cu 0,5 puncte procentuale comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2020. Deși evoluția semnificativă peste așteptări a inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente consemnată în ianuarie 2021 este evaluată ca fiind în cea mai mare parte legată de efecte temporare, inclusiv factori statistici, precum variațiile ponderilor în cadrul IAPC și imputările de prețuri, este probabil ca o mică parte din aceasta să aibă un impact mai persistent. În ansamblu, se estimează că inflația IAPC va înregistra un reviriment pronunțat de la 0,3% în 2020 la 1,5% în 2021, atingând un nivel maxim de 2,0% în ultimul trimestru al anului 2021, urmat de o scădere la 1,2% în 2022 și de o creștere la 1,4% în 2023. Comparativ cu proiecțiile experților Eurosistemului din luna decembrie 2020, inflația IAPC a fost revizuită semnificativ în sens ascendent pentru 2021, în principal pe seama prețurilor mult mai ridicate ale petrolului, și ușor în sens ascendent pentru 2022, fiind nemodificată pentru 2023.

Contextul internațional al proiecțiilor experților BCE din luna martie 2021 nu ține seama de pachetul fiscal aprobat recent în Statele Unite, din cauza incertitudinilor cu privire la dimensiunea, componența și calendarul acestuia la data-limită. Riscurile conexe la adresa proiecțiilor pentru economia SUA și cea a zonei euro sunt prezentate în Caseta 4.

Având în vedere incertitudinile în continuare semnificative cu privire la evoluția pandemiei și amploarea daunelor economice, au fost pregătite din nou două scenarii alternative. Scenariul moderat prevede o introducere mai reușită a vaccinurilor, permițând eliminarea treptată a măsurilor restrictive până la sfârșitul anului 2021, în timp ce efectele asociate experienței dobândite mai rapid limitează costurile economice. În acest scenariu, PIB real ar urma să se redreseze cu 6,4% în 2021, atingând nivelul consemnat în perioada pre-criză în trimestrul III 2021, inflația intensificându-se la 1,7% în 2023. În schimb, scenariul sever prevede o intensificare puternică a pandemiei, noile variante ale virusului implicând, de asemenea, o reducere a eficacității vaccinurilor, ceea ce determină autoritățile guvernamentale să mențină unele măsuri restrictive până la jumătatea anului 2023, cu pierderi substanțiale și permanente la nivelul potențialul economic. Conform acestui scenariu, PIB real ar crește cu doar 2,0% în 2021 și nu ar atinge nivelul din perioada pre-criză în cadrul orizontului de proiecție, inflația fiind de numai 1,1% în 2023. Aceste scenarii alternative sunt prezentate în Secțiunea 5.

1 Ipoteze-cheie care stau la baza proiecțiilor

Proiecția de bază se sprijină pe ipoteza unei relaxări rapide a măsurilor restrictive începând cu al doilea trimestru al acestui an și pe cea a soluționării crizei sanitare la începutul anului 2022. Măsurile restrictive în zona euro au devenit mai stricte la începutul anului 2021 și se estimează relaxarea acestora abia către finele trimestrului I. În medie, se anticipează că acestea vor fi mai stricte decât în trimestrul IV 2020 și decât s-a previzionat în proiecțiile din luna decembrie 2020. Începând cu trimestrul II 2021, proiecția de bază pornește de la ipoteza unei relaxări rapide a măsurilor restrictive, în principal pe seama eforturilor concertate de accelerare a vaccinării prin aprobarea unor vaccinuri suplimentare și a unor noi centre de producere a vaccinurilor. În ansamblu, se estimează că măsurile restrictive vor fi fost complet retrase până la începutul anului 2022, evoluție nemodificată comparativ cu proiecțiile anterioare. Ipoteze similare privind evoluția pandemiei stau, în medie, la baza proiecțiilor referitoare la contextul internațional.

Măsurile importante de politică monetară și fiscală, inclusiv pachetul NGEU, vor contribui la sprijinirea veniturilor și la reducerea pierderilor de locuri de muncă și a falimentelor și vor reuși să limiteze interacțiunile nefavorabile dintre economia reală și sectorul financiar. Pe lângă măsurile de politică monetară adoptate de BCE până la data-limită pentru proiecții, scenariul de bază include măsuri discreționare de politică fiscală legate de criza COVID-19, reprezentând circa 4¼% din PIB în 2020 și 3¼% din PIB în 2021 (Secțiunea 3). Împrumuturile și garanțiile guvernamentale sau injecțiile de capital ar trebui să contribuie la reducerea constrângerilor de lichiditate. De asemenea, prin politicile de supraveghere și cele macroprudențiale a fost eliberat capital bancar în vederea absorbirii pierderilor și a sprijinirii fluxului de credite către economia reală prin eliberarea rezervelor de capital, orientări pentru reducerea provizionării prociclice și măsuri de menținere a capacității băncilor de absorbție a pierderilor. Este important de menționat că, potrivit anticipațiilor, prin măsurile de politică monetară, fiscală și prudențială se va reuși, în linii mari, evitarea interacțiunilor severe dintre economia reală și sectorul financiar pe parcursul orizontului de proiecție.

2 Economia reală

PIB real a înregistrat o scădere în trimestrul IV 2020, care a fost însă mult inferioară celei estimate. PIB real s-a redus cu 0,7% în trimestrul IV, cu mult sub nivelul de -2,2 % anticipat în proiecția de bază din luna decembrie 2020 și chiar sub nivelul prevăzut în scenariul moderat. Această evoluție peste așteptări, în pofida măsurilor restrictive mai stricte decât s-a estimat, se poate referi parțial la o cerere externă mai robustă decât cea previzionată, dar pare, de asemenea, să reflecte efectele asociate experienței dobândite, deoarece agenții economici se adaptează mai bine la măsurile restrictive în toate sectoarele economice. În ansamblu, nivelul PIB real în trimestrul IV 2020 a fost cu 4,9% sub nivelul din trimestrul IV 2019.

Se anticipează că măsurile restrictive adoptate la începutul anului 2021 vor conduce la o nouă ușoară contracție a PIB real în trimestrul I, urmată de o creștere modestă în trimestrul II. Confruntate cu o creștere a numărului de cazuri noi de COVID-19 și cu amenințarea unui alt val cauzat de mutațiile virusului, multe țări din zona euro au extins și au înăsprit în continuare măsurile de izolare la începutul anului 2021. Modelele de prognoză pe termen scurt bazate pe datele disponibile la data-limită, precum indicele compozit global aferent anchetei în rândul directorilor de achiziții (Purchasing Managers’ Index – PMI) (care s-a situat la 48,1 în februarie) și alți indicatori cu frecvență ridicată sugerează, de asemenea, o scădere modestă a PIB real în trimestrul I. Similar trimestrului IV 2020, se anticipează că măsurile restrictive vor conduce la mai puține perturbări ale activității în sectorul prelucrător, dar vor afecta în continuare activitatea în sectorul serviciilor. Este, de asemenea, probabil ca măsurile fiscale țintite anunțate recent pentru sprijinirea sectoarelor afectate de măsurile de izolare să atenueze restrângerea globală a activității. În ansamblu, se estimează că PIB real va scădea cu 0,4% în trimestrul I 2021 (față de creșterea de 0,6% în proiecțiile din luna decembrie 2020) și se va majora cu 1,3% în trimestrul II (față de 1,7% în proiecțiile anterioare).

Activitatea se va revigora puternic în a doua jumătate a anului 2021, conform proiecțiilor, în condițiile în care se anticipează o relaxare a măsurilor restrictive. Redresarea anticipată se bazează pe ipoteza unei relaxări rapide a măsurilor restrictive, a diminuării în continuare a incertitudinilor, a sporirii încrederii în urma accelerării estimate a vaccinărilor, a unei redresări în continuare robuste a cererii externe, a politicilor fiscale și monetare de susținere și a corecției unei relative reprimări a cererii. Aceasta va fi determinată în principal de cererea internă, în special privind consumul privat. Se previzionează că PIB real va depăși, în trimestrul II 2022, nivelul din perioada pre-criză consemnat în trimestrul IV 2019 și se va situa cu 3,3% peste nivelul din perioada pre-criză în ultimul trimestru al orizontului de proiecție.

Conform anticipațiilor, consumul privat se va redresa puternic în 2021 și va rămâne principalul motor al redresării ulterior. După revenirea robustă, dar incompletă din trimestrul III 2020, consumul privat a consemnat o nouă scădere în trimestrul IV 2020, reflectând adoptarea în continuare de măsuri de izolare și intensificarea măsurilor restrictive, și a fost principalul motor al noului declin al activității economice. Cu toate acestea, noua reducere a consumului a fost inferioară celei estimate, posibil ca urmare a apelului la măsuri restrictive mai țintite și efectelor asociate experienței dobândite în rândul gospodăriilor private (cum ar fi recurgerea sporită la cumpărături online). Fluctuațiile puternice și scăderea globală la nivelul consumului privat în cursul anului 2020 contrastează cu evoluțiile mai limitate ale veniturilor disponibile reale, stabilizate de asistența din fonduri publice, ceea ce a condus la variații pronunțate ale ratei de economisire. Privind în perspectivă, se anticipează diminuarea în continuare a consumului privat în trimestrul I 2021 ca urmare a înăspririi suplimentare a măsurilor restrictive, având drept rezultat o nouă majorare ușoară a ratei de economisire. Potrivit proiecțiilor, consumul privat își va relua redresarea începând cu trimestrul II 2021 și va depăși nivelul înregistrat în perioada pre-criză în trimestrul III 2022. Acest reviriment ar trebui să fie sprijinit de reducerea treptată a incertitudinilor și de convergența progresivă a ratei de economisire către nivelul din perioada pre-criză, pe fondul corecției anticipate a economiilor forțate și a celor în scop preventiv, în timp ce nivelul ridicat al șomajului și corecția transferurilor fiscale nete vor frâna probabil redresarea.

Potrivit anticipațiilor, contracția pronunțată și bruscă a investițiilor în obiective rezidențiale din anul 2020 va fi inversată treptat pe parcursul orizontului de proiecție. Investițiile în obiective rezidențiale au crescut cu 0,5% în trimestrul IV 2020, dar încă s-au situat cu aproape 3% sub nivelul din perioada pre-pandemie. Privind în perspectivă, în condițiile în care se estimează că dinamica prețurilor locuințelor va depăși costurile obiectivelor rezidențiale, efectele pozitive ale coeficientului q al lui Tobin și revigorarea veniturilor disponibile ar trebui să sprijine investițiile în obiective rezidențiale. Cu toate acestea, este probabil ca, în cea mai mare parte a orizontului de proiecție, încrederea scăzută a consumatorilor și șomajul mai ridicat comparativ cu nivelul din perioada pre-criză să inhibe, pe termen mediu, redresarea investițiilor în obiective rezidențiale, care sunt așteptate să revină la nivelul anterior crizei până la sfârșitul anului 2022.

Se previzionează că investițiile corporative vor înregistra o redresare substanțială în 2021 și 2022, atingând nivelul din perioada pre-criză la începutul anului 2022. Potrivit estimărilor, investițiile corporative au consemnat o revenire semnificativă în semestrul II 2020, redresându-se parțial după trenarea din prima jumătate a anului. După o altă contracție ușoară în trimestrul I 2021 în contextul activității economice scăzute, se anticipează o nouă revenire începând cu trimestrul II 2021, în condițiile în care cererea globală și internă se redresează și dinamica profiturilor redevine pozitivă, revigorarea fiind susținută, de asemenea, de condițiile favorabile de finanțare estimate și de impactul benefic al planului NGEU asupra investițiilor corporative.

Potrivit anticipațiilor, gradul de îndatorare brută a societăților nefinanciare, care a înregistrat o creștere semnificativă în 2020, va consemna un declin moderat, menținându-se peste nivelul din perioada pre-criză la finele orizontului de proiecție. Majorarea gradului de îndatorare brută s-a datorat scăderii pronunțate a profiturilor companiilor în prima fază a măsurilor de izolare și, prin urmare, recurgerii sporite la finanțarea prin îndatorare pentru a compensa deficitele de lichiditate. Privind în perspectivă, după o nouă creștere ușoară pe termen scurt, se previzionează că datoria brută a sectorului corporativ se va reduce moderat, atingând, în anul 2023, un nivel net superior celui deja ridicat din perioada pre-criză. Conform anticipațiilor, creșterea ponderii datoriei brute va limita dinamica investițiilor corporative în cadrul orizontului de proiecție, în pofida deținerilor robuste de numerar, în condițiile în care firmele iau măsuri pentru a restabili soliditatea propriilor bilanțuri. În același timp, eventualele temeri legate de sustenabilitatea datoriei ar trebui să fie atenuate de plățile de dobânzi brute ale sectorului corporativ, care sunt estimate să înregistreze doar o creștere modestă în anii următori, comparativ cu nivelurile minime istorice.

Se estimează că redresarea cererii externe va susține dinamica exporturilor, ceea ce va conduce la o contribuție pozitivă din partea schimburilor comerciale nete în 2021, aceasta devenind neutră ulterior. Sprijinul din partea cererii externe puternice a susținut redresarea exporturilor zonei euro, care au înregistrat o creștere robustă în trimestrul IV 2020, în pofida reintroducerii restricțiilor. În timp ce reorientarea cererii de la servicii către bunurile de consum a impulsionat exporturile sectorului prelucrător al zonei euro, redresarea exporturilor de servicii, îndeosebi servicii de călătorie, a rămas modestă. Începând cu anul 2021, cererea externă solidă ar trebui să amortizeze creșterea exporturilor, în timp ce incertitudinile legate de pandemia de COVID-19, blocajele din sectoarele logistice și pierderile înregistrate la nivelul competitivității prin preț a exporturilor ca urmare a recentei aprecieri a euro pot avea un efect inhibitor. Întrucât dinamica pandemiei afectează condițiile cererii interne, se anticipează că importurile vor crește într-o măsură mai mică decât exporturile în 2021. Prin urmare, contribuția din partea schimburilor comerciale nete la PIB va deveni pozitivă în 2021, dar va fi, în linii mari, neutră în 2022 și 2023.

După evoluții pozitive neașteptate repetate, perspectivele pieței forței de muncă sunt mai favorabile decât s-a estimat în proiecțiile din luna decembrie 2020, previzionându-se numai creșteri marginale ale ratei șomajului în trimestrele următoare. Rata șomajului a crescut de la 7,4% în trimestrul II 2020 la 8,2% în trimestrul IV, constituind însă o nouă surpriză față de cifra de 8,8% estimată în proiecțiile din luna decembrie, după supraestimările din cele două exerciții de proiecție precedente ale experților. Surpriza s-a datorat din nou ocupării forței de muncă mult mai reziliente și unei creșteri peste așteptări a numărului de lucrători în schemele de menținere a locurilor de muncă, rezultat al celui de-al doilea val de măsuri de izolare. Totuși, în trimestrul IV 2020 ocuparea forței de muncă a fost în continuare cu 1,9% sub nivelul din trimestrul IV 2019. Pe măsură ce piața forței de muncă începe să se normalizeze și angajații părăsesc schemele de menținere a locurilor de muncă, se previzionează că rata șomajului va crește în continuare, atingând un nivel maxim de 8,7% în trimestrul II 2021 (revizuit în sens descendent de la 9,5% în proiecțiile din luna decembrie 2020), după care va scădea la 7,5% până la sfârșitul anului 2023, pe fondul redresării economiei. Această proiecție pornește de la premisa că o mare parte a lucrătorilor incluși în schemele de menținere a locurilor de muncă își pot relua locurile de muncă obișnuite. Până la sfârșitul orizontului de proiecție, se anticipează că rata șomajului și numărul de persoane ocupate vor converge către nivelurile anterioare crizei, fără a le atinge.

Conform proiecțiilor, dinamica productivității muncii pe persoană ocupată se va redresa de la începutul anului 2021. După revenirea consemnată ulterior scăderii accentuate din semestrul I 2020, productivitatea muncii pe persoană s-a redus din nou în trimestrul IV 2020, ca urmare a intensificării măsurilor restrictive și a creșterii conexe a utilizării schemelor de menținere a locurilor de muncă în numeroase țări. Conform proiecțiilor, dinamica productivității muncii pe persoană se va redresa în semestrul I 2021, urmând să se tempereze treptat până la finele orizontului de proiecție. Profilul de creștere a productivității pe oră lucrată a fost mult mai modest în perioada pandemiei, deoarece se așteaptă ca numărul total de ore lucrate să urmeze îndeaproape evoluția PIB. Până la finele orizontului de proiecție, se previzionează că productivitatea pe oră lucrată va crește treptat, situându-se cu circa 3% peste nivelul din perioada pre-criză.

Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2020, profilul dinamicii anuale a PIB real este, în linii mari, nemodificat, reflectând mai mulți factori compensatori. Proiecția, în linii mari, nemodificată privind creșterea PIB real în 2021 reflectă perspectivele mai nefavorabile pe termen scurt, în principal ca urmare a prelungirii măsurilor de izolare, care anulează evoluțiile peste așteptări din trimestrul IV 2020 și unele revizuiri în sens ascendent pentru semestrul II 2021. Aceste revizuiri în sens ascendent au la bază o revigorare anticipată mai puternică, în condițiile în care se estimează că măsurile restrictive mai stricte din prima jumătate a anului vor fi relaxate într-un ritm mai rapid decât cel previzionat în proiecțiile din luna decembrie. În plus, creșterea este susținută de impactul în sensul creșterii al cererii externe mai robuste și al stimulului fiscal suplimentar. În 2022, se așteaptă ca unele efecte de report pozitive aferente revigorării mai puternice din semestrul II 2021 să anuleze impactul negativ al ipotezelor, în special majorarea prețurilor petrolului și retragerea măsurilor suplimentare de sprijin fiscal în 2021.

3 Perspectivele fiscale

După expansiunea fiscală puternică din 2020, se anticipează că adoptarea în continuare de măsuri de sprijin fiscal va reduce impactul macroeconomic al crizei COVID-19 în 2021 și va continua să susțină redresarea. În anul 2020, măsurile de stimulare fiscală adoptate de autoritățile guvernamentale ca răspuns la pandemie sunt evaluate la circa 4¼% din PIB, nivel ușor inferior ipotezelor incluse în proiecțiile din luna decembrie 2020. Cu privire la anul 2021, autoritățile guvernamentale au prelungit măsurile de urgență, având în vedere noua rundă de restricții asociate măsurilor de izolare, au extins dimensiunea măsurilor de urgență și/sau au adoptat măsuri de sprijin noi, estimate la 3¼% din PIB. Majoritatea măsurilor suplimentare sunt temporare și se estimează că vor fi retrase în 2022. Unele au fost prelungite în continuare și, alături de alte măsuri de redresare, inclusiv cheltuielile finanțate prin intermediul NGEU^[3], presupun un stimul anual de circa 1½% din PIB în perioada 2022-2023. În ceea ce privește componența acestuia, la fel ca în 2020, cea mai mare parte a sprijinului acordat în 2021 reprezintă cheltuieli suplimentare sub formă de subvenții și transferuri către firme, inclusiv în cadrul schemelor de menținere a locurilor de muncă, precum și consumul sporit al administrațiilor publice. În ceea ce privește veniturile, măsurile se referă cu precădere la noi reduceri ale impozitelor directe și indirecte. Investițiile publice suplimentare, deși limitate în 2020, dețin o pondere mai mare începând cu 2021, în principal pe seama finanțării anticipate prin granturile NGEU. Ajustată cu impactul granturilor NGEU, orientarea fiscală^[4] este proiectată să fie, în linii mari, neutră în 2021, înăsprirea estimată anterior fiind acum amânată pentru 2022.

După scăderea substanțială la −7,2% din PIB în 2020, se anticipează că soldul bugetar al zonei euro se va redresa într-o oarecare măsură în 2021 și se va situa la −2,4% din PIB în 2023. Ameliorarea soldului bugetar în 2021 reflectă scăderea deficitului primar ajustat ciclic, întrucât se așteaptă ca o parte a cheltuielilor suplimentare să fie finanțată din veniturile aferente granturilor NGEU, precum și componenta ciclică relativ mai favorabilă și un nivel mai scăzut al plăților de dobânzi. Îmbunătățirea mai semnificativă a soldului bugetar în 2022 se datorează în principal corecției majorității măsurilor de stimulare de urgență și componentei ciclice mai favorabile. Nu în ultimul rând, în 2023, pe fondul unei orientări a politicii fiscale, în linii mari, neutre și al unor condiții ciclice mai favorabile, soldul bugetar agregat este proiectat să se amelioreze în continuare până la −2,4% din PIB. Se previzionează diminuarea în continuare a plăților de dobânzi pe parcursul orizontului de proiecție, aceasta ridicându-se la 1,1% din PIB în 2023. Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2020, traiectoria soldului bugetar al zonei euro a fost revizuită în sens ascendent, cu excepția anului 2021, când stimulul suplimentar temporar anulează ameliorarea condițiilor ciclice și efectul de bază al unei orientări a politicii fiscale mai puțin expansioniste în 2020.

Conform proiecțiilor, datoria zonei euro va atinge un nivel maxim de 98% din PIB în 2021, reducându-se ușor ulterior. Scăderea din perioada 2022-2023 se datorează cu precădere diferențialelor favorabile între rata dobânzii aferentă datoriei publice și ritmul de creștere a PIB, care anulează complet deficitele primare continue, deși în scădere.

4 Prețuri și costuri

Se anticipează că inflația IAPC va înregistra o creștere pronunțată, de la 0,3% în 2020 la o valoare medie de 1,5% în 2021, atingând un nivel maxim de 2,0% în trimestrul IV al anului și revenind apoi la nivelul de 1,2% în 2022, după care se va intensifica la 1,4% în 2023 (Graficul 2). Inflația IAPC s-a majorat semnificativ, de la −0,3% în decembrie 2020 la 0,9% în ianuarie 2021. Această creștere a fost generată în principal de o accelerare pronunțată a inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente, datorată parțial unei modificări semnificative a ponderilor în cadrul IAPC, care au reflectat modificarea comportamentelor de consum în contextul pandemiei din 2020.^[5] Pe lângă impactul variațiilor la nivelul ponderilor, saltul inflației totale a reflectat și o serie de factori tranzitorii: încetarea reducerii temporare a TVA în Germania, întârzierile în perioadele de soldare din unele țări și impactul creșterii recente și considerabile a prețurilor petrolului asupra componentei „produse energetice” a inflației IAPC. Totodată, o proporție semnificativă din prețurile imputate asociate inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente din luna ianuarie 2021 (18%) implică incertitudini mai ridicate decât de obicei în ceea ce privește presiunile efective la nivelul inflației de bază în cadrul economiei. Privind în perspectivă, se preconizează că inflația IAPC va crește la 2,0% în trimestrul IV 2021. Pe măsură ce impactul factorilor temporari dispare din ratele anuale, se anticipează că inflația va reveni la valoarea de 1,0% la începutul anului 2022, urmând să se intensifice treptat la 1,4% în 2023.^[6] Se previzionează că, după fluctuația puternică de la −6,8% în 2020 la 6,1% în 2021, componenta „produse energetice” a inflației IAPC va avea, în linii mari, o contribuție neutră la inflația IAPC totală în 2022 și 2023. Se anticipează că, în 2021, componenta „alimente” a inflației IAPC își va inversa creșterea semnificativă înregistrată în 2020 ca urmare a pandemiei de COVID, însă se va majora din nou de la mijlocul anului 2022, urmând a atinge nivelul de 1,9% în 2023.

Conform proiecțiilor, inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente va crește de la 0,7% în 2020 la 1,3% în 2023 și va manifesta o volatilitate trimestrială puternică în 2021 și 2022. Această volatilitate are legătură îndeosebi cu variațiile ponderilor în cadrul IAPC și cu impactul impozitelor indirecte, care se estimează că vor conduce în vară la un nivel minim al inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente, urmat de un reviriment relativ puternic în ultimul trimestru al anului 2021. Făcând abstracție de impactul variațiilor ponderilor și al modificărilor impozitelor indirecte, se anticipează că inflația de bază se va consolida treptat în contextul redresării economice în curs.

Schemele de menținere a locurilor de muncă implică o volatilitate puternică a dinamicii remunerării pe salariat, dar amortizează impactul evoluțiilor activității economice asupra costurilor salariale ale firmelor. Aceste scheme afectează cu precădere remunerarea pe salariat în 2021. Schemele protejează ocuparea forței de muncă în contextul unei diminuări semnificative a numărului de ore lucrate, determinând reducerea ritmului anual de creștere a remunerării pe salariat. În condițiile estompării treptate a impactului generat de aceste scheme și al normalizării evoluțiilor pe piața forței de muncă, se previzionează o creștere graduală a remunerării pe salariat până la 2,3% în 2023, nivel ușor superior ratelor înregistrate în perioada pre-pandemie.

Pe lângă fluctuațiile puternice din 2021, se anticipează că creșterea costurilor unitare cu forța de muncă va genera, în ansamblu, numai presiuni inflaționiste scăzute. Fluctuațiile puternice reflectă, în mare măsură, evoluția estimată a productivității, și nu pe cea a salariilor. Se previzionează că dinamica robustă a productivității muncii în 2021, pe fondul redresării producției, dar și al persistenței unei cereri reduse pe piața forței de muncă, și, într-o măsură mai mică, în 2022 va conduce la o creștere negativă a costurilor unitare cu forța de muncă în cei doi ani care precedă revenirea acesteia la valori pozitive modeste în 2023.

Se anticipează că dinamica prețurilor importurilor va fi influențată puternic de evoluția prețului petrolului și, către finele orizontului de proiecție, va reflecta presiuni moderate din surse externe asupra prețurilor. Ritmul anual de creștere a deflatorului importurilor este așteptat să ajungă de la −1,6% în 2020 la 3,3% în 2021, reflectând în mare parte majorările prețurilor petrolului, înainte de a încetini la niveluri mai moderate de circa 1%. Pe lângă prețurile mai ridicate ale petrolului, dinamica pozitivă a prețurilor importurilor începând cu 2021 reflectă și unele presiuni în sensul creșterii asupra prețurilor materiilor prime non-energetice, precum și efecte pozitive ale reducerii deficitului de cerere global, pe fondul redresării economiei mondiale.

Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2020, perspectivele inflației IAPC au fost revizuite în sens ascendent pentru anii 2021 și 2022, dar rămân nemodificate pentru anul 2023. Componenta „produse energetice” a inflației IAPC a fost revizuită în sens ascendent pentru 2021 și în sens descendent pentru 2022 și 2023, reflectând ipoteza sugerată de curba cotațiilor futures ale petrolului. Componenta „alimente” a inflației IAPC a fost revizuită în sens descendent pentru 2021, reflectând rezultatele mai modeste, și în sens ascendent pentru 2022 și 2023, în concordanță cu ipotezele privind scumpirea materiilor prime alimentare. Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente a fost revizuită marginal în sens ascendent în cadrul orizontului de proiecție, pe seama evoluțiilor recente neprevăzute, care sunt evaluate ca datorându-se în mare parte, dar nu integral, unor factori temporari, precum și a anticipațiilor inflaționiste relativ mai ridicate în sectorul privat.

5 Scenarii alternative pentru perspectivele economice ale zonei euro

Întrucât persistă incertitudini semnificative cu privire la evoluția viitoare a pandemiei de COVID-19 și la consecințele economice ale acesteia, două scenarii, care reprezintă alternative la scenariul de bază inclus în proiecțiile experților BCE din luna martie 2021, ilustrează o serie de efecte plauzibile ale pandemiei de COVID-19 asupra economiei zonei euro.

Scenariul moderat prevede o soluționare a crizei sanitare până la sfârșitul anului 2021 și consecințe economice pe termen ușor mai îndelungat, în timp ce scenariul sever pornește de la ipoteza unei crize mai prelungite și a unor pierderi permanente la nivelul potențialului economic. Comparativ cu proiecția de bază, scenariul moderat anticipează o introducere mai rapidă a vaccinurilor, un grad mai ridicat de acceptare din partea publicului și un nivel mai ridicat de eficacitate a vaccinurilor, inclusiv față de mutațiile virusului, ceea ce permite o relaxare mai rapidă a măsurilor restrictive, în timp ce deciziile mai eficace adoptate de autorități și de agenții economici limitează în continuare costurile economice ale măsurilor de izolare. În schimb, scenariul sever estimează o intensificare puternică a pandemiei în lunile următoare, însoțită de apariția unor mutații ale virusului, ceea ce implică, totodată, scăderea eficacității vaccinurilor și menținerea unor măsuri foarte restrictive pe termen scurt, deși cu rezultate limitate.^[15] Măsurile de izolare continuă să afecteze semnificativ activitatea la nivelul sectoarelor economiei, până la implementarea cu succes a soluțiilor medicale. În scenariul moderat, se previzionează că acestea vor fi implementate cu succes până la sfârșitul anului 2021, iar în proiecția de bază, până la începutul anului 2022, în timp ce în scenariul sever, unele măsuri restrictive vor fi necesare până la jumătatea anului 2023. Comparativ cu proiecția de bază, scenariul sever prognozează un impact economic negativ pe o perioadă mai îndelungată al măsurilor restrictive. Această evoluție este amplificată de creșterea numărului de cazuri de insolvență, care conduce la tensiuni în activitatea de creditare, cu efect nefavorabil asupra costurilor împrumuturilor pentru populație și firme. În același timp, chiar și în scenariul sever, se pornește de la ipoteza că politicile monetare, fiscale și prudențiale limitează efectele de amplificare financiară foarte severe.

Aceste scenarii au la bază aceleași perspective generale pentru economia globală și, implicit, pentru cererea externă adresată zonei euro. Ca urmare a prociclicității ridicate a schimburilor comerciale internaționale în raport cu activitatea globală, în scenariul moderat, cererea externă adresată zonei euro s-ar situa la sfârșitul anului 2023 cu aproximativ 11% peste nivelul din perioada pre-criză, în timp ce în scenariul sever aceasta ar reveni doar la nivelul consemnat în perioada pre-criză.

În scenariul moderat, PIB real ar înregistra o redresare puternică, revenind la nivelul din perioada pre-criză începând cu trimestrul III 2021, în timp ce, în scenariul sever, PIB real s-ar apropia de acest nivel abia către finele anului 2023 (Graficul 3). Scenariul moderat indică o creștere cu 0,4 % a PIB real în trimestru I 2021, urmată de un reviriment semnificativ în trimestrul II și de consolidarea în continuare a activității economice până la finele anului, generate de introducerea rapidă anticipată a vaccinurilor, care determină manifestarea efectelor de încredere. Prin urmare, activitatea economică revine la nivelurile din perioada pre-pandemie către sfârșitul anului 2021. Se preconizează că efectele negative ale pandemiei se vor disipa în mare măsură până la sfârșitul anului 2022, când PIB revine, în linii mari, la nivelul anticipat în proiecțiile formulate în decembrie 2019 pentru perioada pre-criză. În scenariul sever, activitatea economică ar înregistra o scădere de 0,9% în trimestrul I 2021, urmată numai de o revigorare modestă în trimestrul II, continuând să se redreseze moderat ulterior. În scenariul sever, creșterea economică rămâne modestă până la începutul anului 2022, pe seama înăspririi preconizate în continuare a măsurilor restrictive în trimestrul I 2021 și a relaxării ulterioare treptate și relativ modeste a acestora. La acest rezultat se adaugă și efectele suplimentare, relativ limitate, asociate experienței dobândite, incertitudinile semnificative existente și mecanismele de amplificare financiară, acesta fiind diminuat numai parțial de măsurile de sprijin legate de politici. O redresare relativ mai viguroasă a creșterii, comparativ cu scenariul de bază, este prevăzută în scenariul sever abia de la sfârșitul anului 2022, având în vedere potențialul semnificativ de recuperare, care contribuie la recuperarea aproape integrală a pierderilor înregistrate de PIB real, comparativ cu nivelul din perioada pre-criză, până la sfârșitul orizontului de proiecție. Scenariile actuale sunt mai simetrice din perspectiva proiecției de bază, comparativ cu proiecțiile din decembrie 2020.

Piețele forței de muncă s-ar redresa potrivit scenariului moderat, întrucât politicile reușesc, în mare măsură, să prevină efectele de histerezis, care sunt doar parțial limitate în scenariul sever. În scenariul moderat, rata șomajului are o dinamică similară celei din scenariul de bază, fiind estimată să atingă un nivel maxim în 2021, după încetarea estimată în prezent a majorității măsurilor de asistență din fonduri publice, și să revină rapid la nivelul din perioada pre-criză în 2022. În schimb, în scenariul sever, rata șomajului nu revine la nivelul din perioada pre-criză consemnat în trimestrul IV 2019 și se menține foarte ridicată, reflectând nevoile mai ridicate de realocare la nivel de sectoare. Acest lucru evidențiază riscurile în sensul creșterii asociate posibilelor falimente și vulnerabilitățile întreprinderilor, precum și posibile efecte de histerezis.

În ambele scenarii, inflația IAPC s-ar revigora pe termen scurt, înregistrând mai multe variații ulterior ca urmare a diferențelor la nivelul echilibrului între cerere și ofertă. Aceasta indică faptul că principalii factori determinanți ai intensificării inflației pe termen scurt în scenariul de bază (respectiv ipotezele privind prețurile petrolului, efectele de bază asociate componentei „produse energetice” și impactul reducerii temporare a TVA în Germania) se aplică în egală măsură scenariilor alternative. Dincolo de orizontul pe termen scurt, se anticipează că efectele asupra inflației, atât cele în sensul scăderii pe partea cererii, cât și cele în sensul creșterii pe partea ofertei, vor fi mai ample în scenariul sever decât în cel moderat, dar excedentul de ofertă se așteaptă să fie mai mare în scenariul sever decât în cel moderat, determinând scăderea inflației. Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2020, variațiile dintre scenarii au devenit însă semnificativ mai mici, întrucât scenariul sever adoptă în prezent o perspectivă mai puțin pesimistă.