Rata negativă a dobânzii aplicată de BCE

12 iunie 2014 (ultima actualizare: 28 iulie 2022)

Misiunea noastră la BCE este menținerea stabilității prețurilor. În acest scop, vizăm o rată a inflației de 2% pe termen mediu. La fel ca majoritatea băncilor centrale, influențăm inflația prin stabilirea ratelor dobânzilor. Dacă dorește să ia măsuri împotriva unui nivel prea ridicat al inflației, în general banca centrală majorează ratele dobânzilor, împrumuturile devenind astfel mai costisitoare, iar economisirea, mai atractivă. În schimb, dacă dorește să combată o inflație prea scăzută, banca centrală reduce ratele dobânzilor.
În anul 2014, se anticipa că inflația în zona euro urma să se mențină semnificativ inferioară obiectivului nostru pe o perioadă îndelungată. Din acest motiv, Consiliul guvernatorilor BCE a considerat necesară reducerea ratelor dobânzilor în luna iunie a anului respectiv. BCE are la dispoziție trei rate principale ale dobânzilor asupra cărora poate acționa: rata dobânzii la facilitatea de creditare marginală pentru împrumuturile overnight acordate băncilor, rata dobânzii la operațiunile principale de refinanțare și rata dobânzii la facilitatea de depozit. Rata dobânzii la operațiunile principale de refinanțare este rata la care băncile pot împrumuta periodic fonduri de la BCE, iar rata dobânzii la facilitatea de depozit reprezintă dobânda pe care băncile o primesc pentru fondurile depozitate la banca centrală. Toate cele trei rate au fost reduse. Această reducere a făcut parte dintr-un mix de măsuri destinate asigurării stabilității prețurilor pe termen mediu, condiție necesară pentru o creștere economică durabilă în zona euro.

Trebuie să plătesc un comision băncii pentru depozitele mele atunci când ratele dobânzilor de politică monetară sunt negative? Care este efectul unei rate negative a dobânzii pentru depozite asupra economiilor mele?

Băncile comerciale pot alege, desigur, să reducă ratele dobânzilor pentru deponenți, iar unele dintre ele au transferat ratele negative la nivelul clienților cu depozite mari. În același timp, totuși, consumatorii și companiile au putut lua credite mai ieftin, ceea ce a contribuit la stimularea redresării economice.
Într-o economie de piață, randamentul economiilor este stabilit de cerere și de ofertă. De exemplu, ratele scăzute ale dobânzilor pe termen lung sunt rezultatul unei creșteri economice reduse și al unui randament insuficient al capitalului. De fapt, deciziile BCE privind ratele dobânzilor au fost, în cele din urmă, în avantajul persoanelor care dețin conturi de economii, deoarece au susținut creșterea economică, creând astfel un climat în care ratele dobânzilor au putut reveni treptat la niveluri mai ridicate.

Dar de ce să fie penalizate persoanele care dețin conturi de economii și să fie recompensate cele care iau împrumuturi?

Activitatea de bază a unei bănci centrale se referă la sporirea sau diminuarea atractivității economisirii sau a contractării de împrumuturi pentru populație și companii, neavând drept scop penalizarea sau recompensarea vreunei părți. Prin reducerea ratelor dobânzilor și, implicit, diminuarea atractivității economisirii și sporirea atractivității contractării de împrumuturi, banca centrală încurajează populația să cheltuiască bani sau să investească. Pe de altă parte, dacă banca centrală majorează ratele dobânzilor, se stimulează mai degrabă economisirea și mai puțin cheltuielile la nivel agregat, ceea ce poate contribui la „răcirea” unei economii care se confruntă cu o inflație ridicată. Acest comportament nu este specific BCE, ci se aplică tuturor băncilor centrale.

Pot evita băncile rata negativă a dobânzii la facilitatea de depozit? De exemplu, nu pot decide, pur și simplu, să dețină mai multe bancnote?

Dacă deține mai mulți bani decât se impune pentru îndeplinirea cerințelor privind rezervele sale minime obligatorii și dacă nu dorește să împrumute fonduri altor bănci comerciale, o bancă are numai două opțiuni: să depoziteze banii într-un cont la banca centrală sau să îi dețină sub formă de numerar. Dar nici deținerea sub formă de numerar nu este total lipsită de costuri, cu atât mai mult cu cât banca are nevoie de o soluție foarte sigură de stocare a bancnotelor. Prin urmare, sunt puține șanse ca o bancă să opteze pentru această variantă. Cel mai probabil, băncile fie împrumută bani altor bănci, fie plătesc rata negativă a dobânzii pentru depozite.